Începuturile celui mai vechi liceu din Zalău, din judeţul Sălaj, îşi au rădăcinile în prima jumătate a secolului al XVII-lea: în anul 1646, la Zalău deja funcţiona un gimnaziu reformat (calvinist). Din acest an este cunoscut numele primului rector al instituţiei, precum şi numele elevilor înscrişi la cursurile superioare. Aceşti elevi au fost înscrişi în matricola şcolii şi prin aceasta, ei se angajau să respecte legile şcolii. În primele secole, limba de predare a fost limba latină, apoi limba maghiară, iar din secolul trecut limbile română şi maghiară.
Fondatorul şi susţinătorul şcolii a fost comunitatea enoriaşilor reformaţi din Zalău, iar mai târziu – din deceniul al doilea al secolului al XIX-lea – a intrat sub jurisdicţia Consistoriului Suprem (Consiliul Suprem), din subordinea Episcopiei Reformate a Transilvaniei, iar la întreţinerea colegiului au contribuit în continuare reformaţii din Zalău şi din Sălaj. Deci, timp de peste trei secole, colegiul a funcţionat ca un liceu confesional reformat (şcoală medie), până la naţionalizarea (etatizarea) sa din anul 1948. Atunci a devenit o şcoală medie de stat, cu limbă de predare maghiară, care în anul 1960 a fost unificată cu liceul cu limbă de predare română din Zalău. De atunci se predă în două secţii: în clase româneşti şi maghiare.
În decursul timpului, denumirea şcolii s-a schimbat de mai multe ori: la început se numea Gimnaziul sau Şcoala Superioară Evanghelic-Reformat, apoi Colegiu Ev.-Ref. În anul 1903, când a fost construit actualul sediu principal cu trei nivele, a primit numele de Colegiul Reformat „Wesselényi”. (Din recunoştinţă pentru faptul că, timp îndelungat membrii familiei Wesselényi au fost principalii susţinători ai colegiului.) Între 1953-1965, şcoala a purtat numele poetului Ady Endre, apoi s-a mai numit Liceu de Matematică-Fizică, Liceu Teoretic şi din 2001 poartă denumirea de Colegiul Naţional „Silvania”.
În decursul existenţei sale de peste trei secole, această şcoală a fost un important centru pentru cultura şi învăţământul din zonă, şi-a păstrat această calitate şi pentru secolul al XXI-lea. Odinioară, aici au studiat foarte multe personalităţi cunoscute, dintre care îi pomenim pe: poetul Ady Endre, exploratorul-călătorul şi omul de ştiinţă Bíró Lajos, eminentul om politic Iuliu Maniu, fost prim ministru al României, Gyarmathi Sámuel – medic, lingvist şi profesor distins, care o perioadă a predat şi la colegiu. Alţii ca sculptorul Balaskó Nándor, politicieni: Szikszai Lajos, Kun Béla, Victor Deleu, Iulian Andrei Domşa, lingvistul Márton Gyula, psihologul Zörgő Benjamin, Petri Mór istoric-scriitor şi alţii. Aici au predat mulţi profesori eminenţi, precum: Gyarmathi Sámuel, Salamon József, Kincs Gyula, Szabó T. Attila, Cobârzan Constantin şi alţii.
Istoria colegiului ar putea fi împărţită pe trei perioade : epoca cât a funcţionat ca şi şcoală confesională (de la întemeiere - până la 1948), epoca din anii socialismului (1948-1989) şi istoria ultimelor două decenii.
PRIMA PERIOADA 1646 - 1948
Colegiul din Zalău – sub forma COLEGIULUI REFORMAT este atestat ca şi şcoală medie din anul 1646. Din acest an cunoaştem lista elevilor din ultimele două clase superioare: şcola era structurată pe sistemul 4+4+2 clase. Cunoaştem şi numele primului profesor-director, care purta titlul de “rector”. Primul rector, pe nume Stephanus Váry, a îndeplinit această funcţie între 1646-1649. În deceniile următoare numărul elevilor va creşte treptat, şi conţinutul predat (curricula şcolară) se schimbă de mai multe ori. Colegiul va fi reorganizat (modernizat) la începutul secolului al XIX-lea sub conducerea directorilor Gyarmathi Sámuel şi Hiri Ferenc. În această etapă colegiul se va muta pe terenul actual şi corpul un corp de clădire existent şi astăzi (clădirea din curtea mică) va fi construit către sfârşitul anilor 1850. Predarea în acest colegiu s-a făcut la început în limba latină şi din secolul al XIX-lea se trece la predarea în limba maghiară.
Marile evenimente istorice ale epocii moderne şi-au făcut simţite efectele şi asupra vieţii colegiului: de exemplu, cu ocazia războiului “curuţilor” în anul 1703 tot oraşul a fost incendiat de către armata imperială, cu acest prilej şi şcoala a suferit distrugeri semnificative. În anul 1848 toţi elevii de la cursurile superioare, în frunte cu profesorii lor, s-au înrolat în armata revoluţionară, drept pentru care după înfrângerea revoluţiei autorităţile habsburgice au vrut să desfiinţeze colegiul…
Spre sfârşitul secolului al XIX-lea colegiul este adaptat cerinţelor moderne (se introduc discipline noi ca ştiinţe ale naturii, educaţie fizică etc). În 1902-1903 se construieşte corpul actulalul corp de clădire principal (Corpul „A”), sub directorul Kincs Gyula. Tot atunci se construieşte şi sala de sport, iar peste scurt timp şi sala festivă, în care în anul 1911 se vor face primele proiecţii de filme. Este pentru prima dată în estul şi centrul Europei, când invenţia fraţilor Lumiere este pusă în slujba didacticii.
Şi primul război mondial a afectat viaţa colegiului, mulţi dintre elevii din clasele mai mari s-au înrolat în armată, iar mai mulţi profesori au fost mobilizaţi. După ce în ianuarie 1919 Zalăul şi împrejurimilie au intrat sub administraţie românească, colegiul după o perioadă de adaptare se menţine ca şi liceu (gimnaziu sau colegiu) confesional sub denumire de Colegiul Reformat „Wesselényi” din Zalău (între 1903-1948).
După 1945 statul se amestecă din ce în ce mai mult în viaţa colegiului (suntem la începutul perioadei de tranziţie la comunism) în clădirile colegiului au fost aduse alte şcoli cu care trebuia să împartă sediul. Unii elevi şi profesori au fost îndepărtaţi din şcoală pe motive inventate. (Ca fiind de origine „nesănătoasă” etc.)
În august 1948 printr-un decret toate şcolile confesionale din România au fost preluate de staul român – astfel şi Colegiul Reformat „Wesselényi” din Zalău, devenind Liceul mixt nr. 2.
ETAPA 1948 - 1989
În aceste decenii, liceul din Zalău a continuat să rămână un liceu de elită care să „furnizeze materie cenuşie” universităţilor din România. Schimbările inerente au afectat şi viaţa liceenilor şi profesorilor din Zalău, atât prin acţiuni sub egida organizaţiilor de tineret, cât şi prin accentuarea „luptei de clasă” şi în mediul şcolar. Elevii şi cadrele didactice – în conformitate cu cerinţele epocii - au participat la multe acţiuni dedicate omagierii regimului comunist, la munci patriotice şi apoi la practica producitvă şi agricolă, dar nici atunci nu au pierdut din vedere tradiţiile locale şi rostul şcolii.
În anul 1953, Liceul de stat nr. 2 din Zalău a primit denumirea de Şcoala medie „Ady Endre”. În 1960 şcoala a fost unificată cu şcoala medie similară cu predare în limba română. Ulterior, conform nomenclatorului oficial al epocii, a devenit Liceu de cultură generală, iar în 1975 Liceu de matematică-fizică. În aceşti ani pe lângă clasele de profil teoretic, au fost înfiinţate şi clase de mecanică, da de fapt şi absolvenţii din aceste clase în marea lor majoritate se pregăteau pentru învăţământul superior.
ACTUALA ETAPA 1990 - ZILELE NOASTRE
După revoluţia din decembrie 1989, schimbările petrecute în societatea românească, au afectat şi viaţa liceului din Zalău. Din anul 1990 a devenit Liceul Teoretic Zalău. În sesiunea de admitere pentru anul şcolar 1990-1991 au fost şcolarizate la cursul de zi un număr record de clase (15 clase paralele la cursul de zi). Din anii următori numărul de clese paralele s-a redus la 9 clase paralele, cât este şi în prezent.
În anul 1996 au fost sărbătorite 350 de ani de la atestarea documentară a liceului, şi tot atunci a fost dezvelită şi o placă comemorativă în curtea mică pe clădirea Corpului B, pe cea mai veche clădire a liceului. Din anul 2001, liceul nostru poartă denumirea de Colegiul Naţional „Silvania”.
În mai 2010 a fost lansat monografia colegiului intitulată: DE LA COLEGIUL REFORMAT LA CNS, (autorul monografiei este László László, profesor de istorie la CNC). În mai 2011, de Zilele Şcolii s-au sărbătorit 365 de ani de la prima atestare documentară a colegiului, când a fost lansat un DVD intitulat: Clădirile CNS.
În 2014 a fost lansată varianta în limbă maghiară a monografiei colegiului. În 2021 s-au împlinit 375 de ani de la atestarea documentară când a fost inaugurat bannerul cu cronica în imagini, date și cifre a colegiului.